si unele din seminte
ca nu ma stapanesc si tot plantez seminte in speranta ca apare ceva mai deosebit. Le cresc, sunt toate la fel si le dau cadou cu gandul la o "noua sesiune de lucru" si noi sperante. Chestia este ca imi place asteptarea, surpriza, imi sunt dragi de cum rasar. Gloxiniile si adeniumii au fost in topul preferintelor mele permanent, sunt plante care nu te lasa sa te plictisesti.
Azi am pozat "padurea"
toamna este la ea acasa si se simte iarna, este aproape, se simte. Muntii din jurul nostru nu si-au pus inca fesul alb, ceea ce m-a determinat sa mai las plantele afara.
Colectia de epiphyllum, echinopsis si suculentele in general s-au dezvoltat frumos, desi au pornit cam greu.
fiecare butas de epiphyllum a dat ramuri noi, din radacina, direct de pe butas, cert este ca nu am pierdut nici unul si acum provocarea cea mare este sa-i trec iarna (a doua la mine)
Cel mai rau se prezinta cliviile
toata vara le-am mutat de colo colo cautand un loc pe placul lor, nu am gasit. Acum le aduc in casa, astea nu cred ca rezista in garaj peste iarna si nici nu as vrea sa risc, m-au costat o caruta de bani.
Nu dau eu prea des pe aici, dar si cand ma apuc de scris....