joi, 14 februarie 2013

Povesti cu si despre hibiscusi (1)

pt. ca vad o isterie intreaga, "vai se apropie sfarsitul lui februarie, trebuie sa tund hibiscusii, si vai...ei au boboci" incerc sa scriu o poveste despre unii dintre hibiscusii mei. Eu nu consider ca exista o regula in cresterea plantelor, ca si oamenii, plantele sunt unice, trebuie sa simti ce are nevoie planta aia, nu sa-i faci reguli.
Da, cei care cresc plantele in sera isi permit sa faca acest lucru, au acelasi tip de planta nu cum adunam noi prin case tot ce gasim, sau tot ce ne place pe unde le unde gasim.

sa-ncep cu Zaragoza si normal, cu o floare, desi anul trecut nu a binevoit sa pastreze niciun boboc si a avut multi. Este un hibiscus cu personalitate, il studiez din 2008, ani in care mi-am facut o parere despre el, nu buna, dar floarea lui ma face sa-i trec cu vederea toate mofturile.


insa planta in sine lasa de dorit. Daca-l tai, nu se ramifica decat foarte putin si creste tot cum vrea el, nicio sansa sa-mi impun parerea.


asa arata acum planta crescuta dintr-un butas adus din Ro. in 2008. Acum, daca ma uit bine as reteza doua cregute dar doar doua si ce-am facut? nimic, sigur nu va ramifica pt. ca are frunze in restul plantei si nu-l stimulez nicicum prin taiere.  Am decis, ramane asa si ii urez spor la inflorit!

alti hibiscusi pe care nu-i voi tunde deloc sunt astia doi


alti mofturosi, dar macar sunt frumosi. Daca la mine este iarna din septembrie si acum arata atat de bine, de ce i-as tunde? Aici chiar o sa-mi pun mintea cu ei, sa vad daca au curaj sa nu infloreasca, pt. ca asta-i ideea "daca nu-i tunzi nu infloresc", vom vedea.


va urma...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu